Dintre acestia Sfantul Bartolomeu a fost unul din cei doisprezece ucenici, si a propovaduit Evanghelia la indieni, scriindu-le Evanghelia lui Matei. A fost rastignit de cei necredinciosi in Alvanupoli, si a primit sfarsitul cu cinste. Si fiind bagat intr-o racla de plumb a fost aruncat in mare; iar din voia lui Dumnezeu fiind adusa racla pana in Sicilia, la ostrovul Liparia, si aratandu-se, a fost ingropat acolo, multe minuni izvorand din sfantul si cinstitul sau mormant, si dand la toti care merg cu credinta grabnica tamaduire, si intoarcere cu bucurie si cu veselie la casele lor.
Iar Sfantul Barnaba, care este numit si Iosi in Faptele Apostolilor, fiind unul din cei 70, a calatorit impreuna cu Pavel, fiind hirotonit. Si se talcuieste numele acesta: fiul mangaierii. Si era din neamul lui Levi, nascut si crescut in ostrovul Ciprului. Acesta intai a propovaduit Evanghelia lui Hristos in Ierusalim si in Roma si in Alexandria. Si mergand la Cipru, a fost ucis cu pietre si bagat in foc de elini si de iudei; pe care luandu-l Marcu Apostolul si Evanghelistul, l-a pus intr-o pestera. Si mergand la Efes catre Pavel, i-a vestit moartea lui Varnava; si l-a plans pe el Pavel mult. De Varnava se spune ca a fost ingropat cu Evanghelia lui Matei, cea scrisa de dansul, care pe urma a fost aflata impreuna cu trupul apostolului. De aceea si facura obicei credinciosii, sa nu fie acest ostrov supus la nici unul din episcopi, ci sa fie chivernisit de un episcop al sau. Si se savarseste soborul acestor sfinti apostoli, in cinstita biserica a Sfantului Apostol Petru, ce se afla aproape de preasfanta si marea biserica.
Tot in aceasta zi, pomenirea soborului Arhanghelului Gavriil din Adin.
Soborul si praznicul Arhanghelului Gavriil a inceput a se face in Sfantul Munte al Athosului, la o chilie a Manastirii Pantocrator, ce se numeste “Axion estin”, la locul cel numit Adin. Si a inceput a se face din cauza minunii pe care o vom povesti acum: La Schitul Protatos ce se afla langa Careia, aproape de locul Manastirii Pantocrator, este o vale mare, care are multe chilii. Deci la una din chiliile acelea, ce era cinstita in numele Adormirii de Dumnezeu Nascatoarei, locuia un ieromonah batran si imbunatatit, impreuna cu un ascultator al sau. Si fiindca era obicei a se face priveghere in fiecare duminica la acest schit Protatos, intre-una din sambete, seara, vrand sa mearga batranul la priveghere, a zis ucenicului sau: “Fiule, eu ma duc ca sa ascult privegherea dupa obicei, iar tu ramai la chilie si precum vei putea citeste-ti randuiala ta”; si asa s-a dus. Dupa ce a trecut seara, iata ca bate cineva in usa chiliei; iar fratele a alergat si a deschis, si a vazut ca era un monah strain, necunoscut lui, care intrand a ramas in chilie in noaptea aceea. La vremea Utreniei sculandu-se, au cantat amandoi randuiala Utreniei. Si cand au ajuns la “Ceea ce esti mai cinstita…” monahul cel de loc canta numai: “Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii…” si celelalte pana la sfarsit, adica obisnuita si vechea cantare a Sfantului Cosma, facatorul de cantari. Iar monahul cel strain facea alt inceput al cantarii, cantand asa: “Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Domnului nostru”. Apoi a impreunat si: “Ceea ce esti mai cinstita…”, pana in sfarsit. Auzind aceasta monahul cel de loc, s-a minunat si a zis catre cel ce se parea strain: Noi cantam numai “Ceea ce esti mai cinstita”, iar: “Cuvine-se cu adevarat…” niciodata n-am auzit, nici noi, nici cei mai dinainte de noi. Deci, te rog fa dragoste si scrie-mi si mie cantarea aceasta, pentru ca sa o cant si eu Nascatoarei de Dumnezeu”; iar acela raspunzand, a zis: “Adu-mi cerneala si hartie ca sa scriu”.
Si cel de loc a zis: “Nu am nici cerneala, nici hartie”. Iar monahul cel ce se parea strain, i-a zis: “Adu-mi o lespede”; deci monahul alergand, a aflat lespedea si i-a adus-o. Si luand-o strainul, a scris pe ea cu degetul sau zisa cantare, adica: “Cuvine-se cu adevarat…”, si, o minune! atat de adanc s-au sapat literele pe lespedea aceea vartoasa, ca si cum s-ar fi scris in ceara moale. Apoi a zis fratelui:
“De acum inainte, asa sa cantati si voi ortodocsii”; si acestea zicand s-a facut nevazut. Caci era sfantul inger, trimis de la Dumnezeu, ca sa descopere cantarea aceasta ingereasca si care este preacuviincioasa Maicii lui Dumnezeu. Si mai vartos a fost Arhanghelul Gavriil, precum se arata aceasta din titlul ce este deasupra; intru aceasta zi adica: “Soborul Arhanghelului Gavriil in Adin”. Caci parintii de atunci faceau sobor, praznic si liturghie in fiecare an la chilia Adin intru pomenirea minunii, cinstind si marind pe Arhanghelul Gavriil, care precum din inceput pana in sfarsit a stat dumnezeiesc cantaret al Nascatoarei de Dumnezeu si hranitor, slujitor si vesel binevestitor al ei. Asa a servit si spre a descoperi cantarea aceasta a Maicii lui Dumnezeu, caci numai lui i se cuvine aceasta slujba.
Dupa ce a venit batranul de la priveghere, si a intrat in chilie, a inceput ascultatorul lui a canta: “Cuvine-se cu adevarat…”, dupa cum ingerul ii poruncise, si a aratat batranului sau si lespedea cu ingereasca scrisoare sapata. Iar el, acestea auzind si vazand, a ramas uimit de aceasta minune. Deci luand amandoi lespedea aceea scrisa de inger, au mers la Protatos si au aratat-o la cel mai intai al Sfantului Munte, si la ceilalti batrani ai obstescului Sinod, povestindu-le toate cele ce se facusera. Iar ei au slavit cu un glas pe Dumnezeu si au multumit Doamnei noastre de Dumnezeu Nascatoarei, pentru aceasta preamarita minune. Si indata au trimis lespedea in Constantinopol, la patriarhul si la imparatul, insemnandu-le prin scrisori toata cuprinderea acestei minuni ce s-a facut. De atunci cantarea aceasta ingereasca s-a dat in toata lumea ca sa se cante Maicii lui Dumnezeu, de catre toti ortodocsii. Iar sfanta icoana a Nascatoarei de Dumnezeu ce se afla in biserica chiliei aceleia, in care s-a facut aceasta minune, a fost adusa de catre parintii Sfantului Munte in biserica Protatos, si acolo se afla pana astazi, asezata in sfantul altar deasupra sfintitului scaun cel de sus. Pentru ca inaintea icoanei acesteia s-a cantat intai de catre Arhanghelul Gavriil cantarea aceasta. Iar chilia aceea, a inceput a se numi: “Axion estin”, adica “Cuvine-se cu adevarat…”, si valea aceea, in care se afla chilia, se numeste de catre toti pana astazi, Adin, care insemneaza “a canta” sau “cantare”. Pentru ca in acesta s-a cantat intai cantarea aceasta ingereasca Maicii lui Dumnezeu.
Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Mucenic Teopempt impreuna cu alti patru, care de sabie s-au savarsit.
Tot in aceasta zi, pomenirea Sfantului Neanisi, preainteleptul mucenic.
Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
