Postul si libertatea

A vorbi despre post si chiar a-i da o definitie pare un lucru destul de usor, deoarece postul este cunoscut in toata lumea, in toate traditiile si culturile lumii. Stim cu totii ca se refera la un anumit set de reguli restrictive, mai ales din punct de vedere alimentar. Pana aici este simplu sau pare simplu, dar candva, stand de vorba cu mai multi crestini – unii dintre ei fiind de alte confesiuni – o persoana ma intreaba: &Nu vi se pare ca postul este ceva absurd intr-o religie, cum este cea crestina, care doreste sa-i redea omului libertatea? Cum poti sa te numesti liber, cand trebuie sa te abtii de la lucrurile care iti plac, cand trebuie sa faci ceea ce nu vrei, vazand prin aceasta un atentat la cel mai nobil instinct al omului—libertatea?& Atunci, ca sa ne lamurim, spunem ca postul este abtinerea nu doar de la mancare, ci si de la toate placerile lumesti si o sa pornim de la principalul izvor care este Sf.Sciptura sau Biblia. Vedem in Vechiul Testament ca toti dreptii de pana la Hristos au postit. Postul era premergator intalnirii cu Dumnezeu sau unei descoperiri. Avem spre exemplu pe Moise care s-a suit pe munte dupa 40 de zile de nemancare si a vorbit cu Dumnezeu. Noul Testament incepe cu un alt mare postitor – Sf.Ioan Botezatorul. insusi Mantuitorul Hristos a postit inainte de a iesi sa predice cuvantul Evangheliei. Sfintii Parinti din istoria crestinatatii ne indeamna la postire si unul dintre ei ne spune: ”Fratilor, imbuibarea pantecelui este maica desfranarii, iar postul si infranarea este bogatia sufletului; deci aceasta sa ne silim sa o castigam cu smerita intelepciune, pazindu-ne de mandrie, placere si lauda oamenilor care este maica tuturor rautatilor.”Postul trebuie inteles in toata nobletea lui, pentru ca este manifestarea suprema a libertatii noastre. Asa intelegeau postul primii crestini, sens care s-a pierdut in zilele noastre. Sf.Efrem Sirul scria: &A manca, tine de legile firii, dar a posti tine de libertate.” Si astfel stam si cugetam ca cine se poate lauda ca mamanca doar pentru ca ”asa vrea el?” Nu, tu mananci pentru ca nu poti sa nu mananci, vointa ta reiese din instinctul firesc, nu din libertate. in aceasta nu este nici un rau, nici un pacat dar nu este nici o virtute. Postul nu tine de o urmare a pacatului, ci tine de desavarsirea omului si ridicarea lui deasupra firii vazute sau materiale.