„Sa ajungi la desavarsire. Nimeni nu se naste perfect. Cu fiecare zi te desavarsesti in fiinta ta ca si in profesiunea ta, pana ajungi la capatul unei perfectiuni la care aptitudinile sunt complete iar insusirile alese, dezvoltate.”
Baltasar Gracian
Familia, societatea, modelele create de mass-media au o influenta directa asupra felului in care gandim si actionam.
Perfectionismul apare ca un simptom, interfereaza cu activitatea de zi cu zi si chiar in interrelationare si este o parte a felului de a fi, a gandi si a manifesta cu tine si cu ceilalti. Vremurile pe care le traim ne imping pe majoritatea dintre noi sa cautam perfectiunea, si totusi, unele lucruri se dovedesc a fi perfecte, tocmai datorita imperfectiunilor. Cum devin oamenii perfectionisti?
Perfectionismul reprezinta o problema de zi cu zi, si fiecare il priveste din punctul sau de vedere. Perfectionistul spune ca este o calitate, cel aflat in preajma sa, ca este un defect, iar psihologul considera ca este o problema, atat pentru sinele nostru, cat si pentru cel al celor asupra carora se rasfrang efectele perfectionismului.
Perfectionistii au tendinta sa creada ca stilul lor de viata este cel mai logic si mai indicat. Psihologii spun ca perfectionismul vine sub multe forme, este directionat fie catre tine, fie catre ceilalti sau ambele. Prima situatie, perfectionismul directionat catre propria persoana, are loc atunci cand oamenii cer prea mult, sunt prea duri cu ei insisi, fortandu-se sa atinga obiective nerealiste. Daca incerci sa gasesti forma perfecta, serviciul perfect, relatia perfecta vei fi mereu frustrat. Lumea nu ofera perfectiunea in aceasta privinta, ea iti ofera pur si simplu oportunitatea de a evolua si de a te schimba.
A fi perfectionist este un lucru bun pana la un moment dat, poate pana la atingerea unei „limite minime”. Aceasta atitudine iti poate consolida insa increderea, ambitia, vointa, perseverenta. Iti poti impune standarde inalte, pentru a te dezvolta, a evolua. Dar vine si momentul cand perfectionismul depaseste limita si devenim total nemultumiti de propria persoana, adoptam un comportament toxic, care poate avea consecinte negative asupra calitatii vietii noastre si a celor din jur.
Dorinta de perfectiune iti poate crea o serie de probleme. Asadar riscam sa dezvoltam anumite tulburari psihologice si alte foarte multe implicari:
Tulburarea obsesiv compulsiva are un impact devastator asupra multor planuri ale vietii, precum nivelul educatiei, statutul profesional si independenta financiara. Persoana care sufera de tulburare obsesiv compulsiva este caracterizata prin obsesie pentru ordine, un ego foarte puternic, perseverenta, trairea intr-un mediu ermetic si constrangeri emotionale. Privesc oamenii din jur prin prisma calitatii realizarilor lor si nu prin prisma unui set de caracteristici psihologice, cu bune si rele, pe care trebuie sa le accepte.
Desi la prima vedere, aceste tulburari psihice nu par a avea vreo legatura cu perfectionismul, psihologii sustin faptul ca dorinta de a face lucrurile cat mai bine poate determina ganduri obsesive si ritualuri, pe care persoana in cauza le considera necesare pentru evitarea unui esec. Vrei sa te eliberezi de acest sentiment distructiv, insa nu stii cum.
Te poti „vindeca” de perfectionism doar in momentul in care te vei accepta asa cum esti, atat cu calitati, cat si cu defecte.
perfectionismul conduce la depresie: nemultumirea fata de modul in care decurge viata ta iti induce o stare de tristete profunda, privesti doar latura negativa a lucrurilor, imposibilitatea de a atinge standardele inalte, conduce la o anxietate severa, ceea ce, in curand duce la o stare depresiva.
Anxietatea: teama de a nu da gres iti genereaza stari anxioase, de aceea, preferi sa amani anumite sarcini pentru a nu te confrunta cu un eventual esec. Te gandesti mereu ca ai putea gresi ceva si sa apara teama de ridicol.
Anorexia si bulimia: daca te numeri printre cei care au drept trasatura de personalitate perfectionismul, esti predispus la astfel de afectiuni. Dorinta de a arata cat mai bine, de a fi admirat, poate provoca tulburari de alimentatie, precum anorexia si bulimia.
Perfectionismul duce la procrastinare: din frica de a nu gresi, amanam sau evitam, pe cat posibil, inceperea unor actiuni, ca de exemplu evolutia in cariera.
Perfectionismul duce la scaderea productivitatii: pierzandu-ne timpul cu detalii inutile, nu putem obtine, intr-un final, decat o scadere consistenta a productivitatii.
Perfectionismul ne transforma in critici constanti, atat pentru noi, cat si pentru ceilalti, ceea ce nu poate crea decat conflicte.
Deci, exista o corelatie puternica intre perfectionism si depresie, anxietate, tulburari de alimentatie si alte probleme psihice.
Lumea nu-ti poate oferi o viata stabila si previzibila, toate lucrurile din lume se afla intr-un proces de schimbare, nimic nu e stabil, nimic nu-ti va oferi altceva decat securitate temporara.
Perfectiunea exista doar ca notiune filozofica, in imaginatia poetilor. Nici macar lucrurile nu reusesc sa fie perfecte, cu atat mai putin omul, a carui complexitate este de cateva mii de ori mai mare.
A fi perfect a devenit un mod de viata pentru foarte multe persoane din lume care isi investesc tot timpul, banii, nervii, emotiile, resursele psihice si fizice pentru a deveni un model, o imagine fixa sau in cel mai fericit caz, o superba piesa de muzeu! Ca orice aspect al vietii, perfectionismul are avantaje si dezavantaje, secretul sta in buna gestionare a acestora.
Sa pretinzi de la ceilalti perfectiunea, este un mod artificial de a trai!
Imperfectiunea inseamna sa fii liber, sa gandesti, sa simti, sa reactionezi fara a purta pe umeri povara grea a „omului perfect”.