in aceasta zi de 15 ianuarie, gandul si simtirea noastra se indreapta catre Astrul ce ne tuteleaza sufletele, luminandu-le si ocrotindu-le cu Lumina geniului sau. Prin poezia lui Eminescu izvor de adapat aripa sufletele noastre isi pastreaza nealterata tineretea fara batranete si viata fara de moarte!.
Ziua aceasta de 15 ianuarie ar trebui declarata Sarbatoarea cugetului si a simtirii romanesti, caci nimeni altul, prin opera sa, n-a ilustrat mai fidel spiritualitatea romaneasca decat Eminescu. Poezia Poetului nostru nepereche reprezinta si rezuma tectonica sufletului romanesc. Ea este apa vie, datatoare de puteri miraculoase, vindecatoare de nevroze.
Eminescu n-a murit! El este sufletul nostru si va dainui cat neamul romanesc! in Compendiul sau de Istoria literaturii romanehellip;, G. Calinescu vorbea de cele patru mituri fundamentale, definitorii pentru spiritualitatea romaneasca: etnogeneza (Traian si Dochia), jertfa zidirii, pentru trainicia atemporala a operei de arta (Monastirea Argesului), relatia osmotica a omului cu natura (Miorita) si mitul erotic (Zburatorul). insa, spiritualitatea romaneasca are de mai bine de un veac un al cincilea mit, caruia ii spuneam simplu Eminescu. El este mitul devenirii noastre intru fiinta, caci sufletul nostru, prin sufletul poeziei sale tinde catre vesnicie.
incepand de astazi 15 ianuarie 2007 in loc de nemurire as spune Eminescu, in loc de iubire Eminescu, in locul urii tot Eminescu. Pentru ca el a fost, in egala masura, hulit si pretuit. Chiar si in zilele noastre sunt spirite gregare care incearca din rasputeri sa-l nege. Dar steaua lui incet, pe cer se suie”, stralucind mai tare, si aceasta cu cat pseudovalorile se inversuneaza in a-i minimaliza opera. Valoarea autentica – cum este cea a Poetului nostru nepereche nu poate fi sugrumata, glasul ei nu poate fi redus la tacere, pentru ca aceasta este invulnerabila in fata mortii.
La zi aniversara, se cuvine sa rostim o ruga pentru mitul Eminescu:
RUGA
Cu fiecare an ce trece,
Devii un mit printre luceferi.
Cu umbra ta, tu ma petrece
La cei ce sunt voiosi si teferirdquo;!
Ca tine nimeni n-o sa fie,
Caci esti nemuritor si rece”,
Chiar de-ar sorbi si apa vie
Si-ar da scrisorirdquo; nu cinci, chiar zece!
Primeste-mi ruga pamanteasca
Si-o lacrima pe-al tau altar,
Din care mitul tau sa creasca
E tot ce iti aduc in dar.