„Sa nu iti fie frica niciodata sa spui adevarul, dar nu uita ca uneori este mai bine sa taci din iubire pentru aproapele tau si sa nu taci niciodata din neglijenta, din usurinta sau din lasitate.”
Josemaria Escriva
Ne auzim deseori spunand DA cand de fapt ceea ce iti doresti este sa rostesti un NU ferm, dar si politicos in acelasi timp?
De ce ne este asa de greu sa spunem „nu” celorlalti si ne angajam sa facem anumite lucruri pentru altii, neglijandu-ne pe noi insine?
In ultimii ani este foarte prezenta lipsa hotararii si sinceritatii oamenilor de a spune „Nu!”. Ne-am obisnuit sa nu mai refuzam, sperand la o lume perfecta, uneori noi intelegem ca incepem sa traim abia dupa ce invatam sa spunem cu hotarare „nu”, ne dorim ca refuzul sa apara cat mai rar si abia atunci spunem „Da”. Opozitia, contradictia, refuzul, dezacordul Toate acestea sunt cai de revendicare a propriei personalitati. Desi educatia si bunul-simt fac aceasta sarcina dificila, este bine sa invatam ca din cand in cand sa spunem „nu”.
Deseori suntem pusi in situatia de a face lucruri pe care nu le doream si am fost incapabili sa le refuzam. Am gasit diverse motive pentru a nu ne simti obligati in vreun fel sa acceptam, incepand cu teama de a nu fi considerata rea vointa sau egoism.
In pofida aparentelor, aceasta atitudine simpla inseamna, in realitate, a da dovada de cea mai mare bunatate atat fata de altii, cat si fata de noi insine. Psiho
