Evaluarea finala a celui de-al saselea program de actiune pentru mediu arata ca marea majoritatea actiunilor prevazute in program au fost sau sunt pe cale de a fi finalizate. Cele sapte strategii tematice identificate in cel de-al saselea PAM (Programul de Actiune pentru Mediu) – aerul, pesticidele, prevenirea si reciclarea deseurilor, resursele naturale, solul, mediul marin si mediul urban – au fost dezvoltate in vederea consolidarii politicii. Unele strategii au generat politici noi, in timp ce altele s-au axat mai mult pe revizuirea masurilor existente, in scopul imbunatatirii coerentei si al remedierii anumitor lacune.
Succesul programului a constat in faptul ca a creat un cadru global pentru politica de mediu. Programul a servit statelor membre si autoritatilor locale drept punct de referinta pentru apararea politicii de mediu impotriva unor exigente strategice divergente, pentru asigurarea unei finantari corespunzatoare si pentru a conferi previzibilitate intreprinderilor. De asemenea, programul a contribuit la cristalizarea vointei politice necesare pentru adoptarea unor obiective si calendare eficace si al implementarii lor ulterioare.
Comisarul Janez Potocnik a declarat in acest sens: „Am obtinut rezultate bune – dar nu intotdeauna la fel de bune precum sperasem. Este necesar ca statele membre sa implementeze mai bine normele UE pentru a reduce decalajul dintre ambitiile legislative ale celui de-al saselea PAM si rezultatele sale finale. Obiectivul nostru actual este sa deplasam accentul, in ceea ce priveste degradarea mediului, de pe remediere pe prevenire. Evaluarea finala a programului va permite lansarea unei ample dezbateri publice cu scopul de a trasa directiile politicii UE in domeniul mediului pentru anii urmatori.”, potrivit site-ului reprezentantei CE la Bucuresti.
Nu s-a putut demonstra ca cel de-al saselea PAM a jucat un rol esential in adoptarea legislatiei de mediu in cursul ultimilor zece ani. Aceasta se explica, in parte, prin modul in care a fost conceput programul; acesta continea un numar excesiv de actiuni cu domenii de aplicare si efecte diferite. Partile interesate au considerat totusi ca aprobarea programului de catre Consiliu si Parlamentul European in 2002 prin procedura de codecizie i-a conferit acestuia o mai mare legitimitate si a contribuit la crearea unui sentiment mai larg al responsabilitatii pentru propunerile de politica ulterioare. Implementarea si aplicarea inadecvate de catre statele membre a legislatiei UE in domeniul mediului au constituit un alt factor limitativ, dupa cum reiese clar din evaluare.
(Sursa: EurActiv.ro)
