Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța propune publicului, pentru luna decembrie 2025, un exponat cu totul neobișnuit: un vas miniatural Christofle, descoperit într-un mormânt roman pictat din vechiul Tomis. Piesa, deși spectaculoasă prin execuție, iese în evidență în primul rând prin povestea ei neobișnuită — o intruziune modernă într-un complex funerar vechi de peste 1500 de ani.
Descoperirea hipogeului cu oranți
În iarna anilor 1987–1988, lucrările edilitare desfășurate în zona sud-vestică a Constanței, în apropierea actualului Hotel Maria, au scos la iveală o vastă arie funerară ce a extins considerabil necropola romană cunoscută până atunci. Printre cele peste o sută de morminte identificate s-a remarcat un hipogeu pictat, cercetat în regim de urgență, în condiții dificile.
Monumentul, format dintr-o cameră funerară de 6,15 × 3,90 m și un dromos în unghi, coborât prin trepte din calcar, păstrează ziduri ridicate până la 2,90 m, sugerând existența unei bolți prăbușite. Inventarul funerar — fragmente de amfore, ceramică, sticlă, marmură, monede de bronz și resturi osteologice — indică o utilizare a complexului între secolele IV–VI p. Chr.
Un vas modern într-un mormânt antic
Singurul obiect descoperit intact în acest hipogeu este un vas miniatural din bronz argintat, cu interior aurit și trei picioare scurte, recuperat de pe prima treaptă a dromosului, la adâncimea de -1,45 m. Piesa este puternic corodată, însă detaliul care a atras atenția arheologilor este o ștampilă în relief, vizibil deteriorată în mod deliberat, din care se mai disting doar literele „STO”.
Această cioplire intenționată nu are legătură cu ritualurile funerare romane, iar alte indicii — precum fragmentele de os de pasăre găsite în interior — sugerează o intervenție mult mai târzie. Analiza paleografică a marcajului a condus către o concluzie surprinzătoare: vasul nu este antic, ci modern, produs de binecunoscutul fabricant francez Christofle, activ încă din 1830 și celebru pentru tehnica galvanizării cu argint.
Evoluția marcajelor Christofle oferă un reper cronologic sigur: de la ștampila cu balanță (1844–1935), la simbolul cavalerului de șah și inițialele „OC” (după 1935), până la utilizarea ulterioară a numelui companiei. Caracteristicile literei „O” din fragmentul păstrat, alături de stilul inciziei, susțin datarea obiectului în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
O intruziune din secolul XIX, martor al unui oraș în transformare
Coroborarea stratigrafiei cu analiza tipologică și istorică confirmă faptul că vasul Christofle a ajuns în hipogeu într-o perioadă de intensă urbanizare a Constanței, probabil în a doua jumătate a secolului XIX, când orașul se afla în plin proces de modernizare și în contact tot mai strâns cu Europa Occidentală.
Piesa nu aparține inventarului funerar original. Prezența ei marchează o etapă târzie din „viața postumă” a hipogeului — fie un act accidental, fie un gest ritualic modern, fie o intervenție necontrolată asupra monumentului. Indiferent de circumsanțe, obiectul devine martorul unei istorii continue, a unui spațiu folosit, modificat și reinterpretat succesiv timp de aproape două milenii.
Exponatul care spune o poveste despre timp
Prezentarea vasului Christofle ca „Exponatul lunii decembrie 2025” nu este doar o ocazie de a admira un obiect elegant, ci și de a reflecta asupra complexității siturilor arheologice. Uneori, istoria nu ne oferă doar relicve ale Antichității, ci și urme ale felului în care generațiile ulterioare au interacționat cu trecutul.
Prin această piesă, MINAC scoate în evidență o pagină aparte din arheologie: una în care trecutul și modernitatea se suprapun, dezvăluind dinamica vieții unui monument funerar pe durata a aproape două milenii.
Articol redactat pe baza materialului semnat de arheologul Ingrid Petcu Levei (MINAC).
