Asezat la jumatatea distantei dintre Dunare si Marea Neagra, in mijlocul stepei, satul Nisipari ocupa toata regiunea din stanga Vaii Carasu (pe Valea Caratai), fiind dominat de dealurile Nisipari (78,6 m) si Hagi-Cabul (95,6 m). Este strabatut de la NE spre SV, prin centru, de paraul Caratai care se varsa in Canalul Dunare – Marea Neagra, dupa ce strabate circa 4 km de la iesirea din sat. Croindu-si drum prin patura de loess, acest parau si-a creat o vale stramta si putin adanca destul de bine individualizata de-a lungul dealurilor satului.
Regiunea este parte componenta a unitatatii structurale Dobrogea de Sud, avand un fundament ce apartine Platformei Moesice alcatuit din sisturi verzi, scufundat la adancime mare peste care s-au depus roci calcaroase si gresii cretacice si triasice. Patura de calcare sarmatice acoperita de loess da acestei regiuni aspectul de podis structural orizontal sau slab ondulat pe directia NS, cu versantul stang mai inalt si cu panta mai mare.
Localitatea se caracterizeaza printr-un climat de tip stepic determinat de regimul de precipitatii scazut, reteaua hidrografica de suprafata redusa si conditii de evapotranspiratie puternica. Postul pluviometric local este un punct de lucru unde se executa masuratori asupra cantitatii de precipitatii zilnic la orele 7 si 19, grosimea si densitatea stratului de zapada, durata de mentinere a acestuia, precum si observatii vizuale asupra fenomenelor meteorologice ce se produc in atmosfera libera.
Vegetatia zonala predominanta este data de pajistea stepica. in peisajul puternic antropizat, vegetatia naturala a fost in cea mai mare parte inlocuita prin culturi agricole, pe alocuri pastrandu-se si palcuri de arborete mai mici sau chiar artificiale.
Fauna este reprezentata prin specii de animale de origine mediteraneana, balcanica si pontica (vipera cu corn, gusterul vargat dobrogean etc).
Din punct de vedere istoric, localitatea face parte intrinseca din arealul etnogenezei romanesti, daco-romane, martora actiunii de increstinare de catre Sf. Apostol Andrei in primele secole ale erei de dupa Hristos. Descoperirile arheologice scoase la lumina dovedesc existenta unei populatii romanesti, urmasa a populatiei romanice, rezultata din contopirea autohtonilor geti cu colonistii romani, marturie in acest sens constituind un altar al zeitei fertilitatii descoperit in anul 1976.
Regiunea a fost amintita de cercetatorii si oamenii de stiinta care au trecut prin aste locuri: Hector de Béarn, Ion Ionescu dela Brad, Constantin Bratescu s.a. De aici s-au ridicat si afirmat ulterior personalitati in diferite domenii precum politica, medicina, inginerie etc. La loc de cinste se remarca astazi dl. Prof. Univ. Dr. Gh. Dumitrascu si dl. Prof. Univ. Dr. Nistor Bardu, ambii activand in cadrul Universitatii Ovidius din Constanta.
Nisipari un sat din stepa dobrogeana este prima monografie dedicata satului. Lucrarea sintetizeaza cercetarea zonala la interferenta mai multor domenii de studiu, plecand de la domeniul geografiei, trecand prin istorie, etnografie, folclor si arhitectura locala.
Bibliografia complexa, diversificata si bogata pe care autorii au avut-o la dispozitie, a permis utilizarea unor metode de lucru eficiente si logice precum analiza si sinteza, dar au lasat si posibilitatea comparatiei prin care s-au putut verifica date, evenimente sau pareri ale unor specialisti contemporani in diverse domenii.
Pentru astfel de analogii si verificarea informatiei, s-a apelat la lucrarile unor geografi, istorici, sociologi, etnografi, folcloristi, beneficiindu-se si de sprijinul neconditionat al institutiilor locale ale satului, comunei, precum si al celor judetene.
Prezenta lucrare aduce noi elemente, le dezvolta pe cele cunoscute referitor la diversitatea culturala a Nisipariului, relatiile din interiorul sistemului demografic si de habitat local, pentru a evidentia acele influente si transferuri care au avut loc de-a lungul timpului.
Documentarea riguroasa a facut posibila tratarea in mod echilibrat a aspectelor fundamentale din domeniul geografiei, istoriei, vietii sociale si culturale, precum si cel al traditiilor satului.
Avand un rol important atat in valorificarea stiintifica de specialitate, dar si ca instrument util in sistemul de educatie, materialul de fata merita din plin aprecierea unui cerc cat mai larg de cititori.
