Istoric Dobrogea
Dobrogea este un habitat istoric si geografic care face parte din teritoriul Romaniei si Bulgariei, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Regiunea era cunoscuta in trecutul istoric sub numele de Dacia Pontica sau Scitia Minor. Din punct de vedere administrativ cuprinde in Romania judetele Tulcea si Constanta iar in Bulgaria - Dobrici si Silistra.
Principalele orase sunt: Constanta, Tulcea, Medgidia si Mangalia, la care se adauga numeroase sate si statiunile balneo-climaterice si de vacanta de pe litoral: Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud (odinioara Movila), Costinesti, 23 August (odinioara Tatlageac), si, la Comorova (la nord de Mangalia) intreaga salba de statiuni numite Neptun, Saturn, Olimp, Jupiter, Venus si Aurora; la sud de Mangalia mai gasim 2 Mai si Vama Veche. Numeroase alte sate de vacanta destinate vacantelor si perioadelor de relaxare de gasesc la limane (Histria, Ovidiu, Techirghiol) sau la Dunare. Dobrogea este marginita in partea de nord-est de frumosul habitat al Deltei Dunarii. De asemenea, pe teritoriul Bulgariei, regiunea detine orasele Bazargic si Silistra si situri turistice de patrimoniu natural si istoric: Albena, Balcic, Cavarna, Caliacra, Sabla.
Geografie
Dobrogea este limitata la nord de Delta Dunarii de Muntii Macinului, la est, la vest de Marea Neagra, si la est de cursul inferior al Dunarii. Dobrogea cuprinde in nord-estul Bulgariei regiunile Dobrici si Silistra. Apele curgatoare de pe teritoriul ei sunt, sunt putine la numar, scurte, cu un debit mic, ele se varsa in lacurile de pe tarmul Marii Negre. Cele mai importante rauri sunt: Taita, Telita, Slava, Casimcea. Lacurile existente sunt sarate, dintre care se pot aminti: Techirghiol, Babadag, Golovita, Tasaul.[1]
Populatie
Conform datelor recensamantului din 2002, cele doua judete din partea romaneasca a Dobrogei au o populatie de 971.643 de locuitori. 883.620 (90,94%) sunt romani (inclusiv aromani). Alte grupuri semnificative sunt: 27.580 turci, 23.409 tatari, 21.623 lipoveni si restul greci, ucraineni si bulgari.
Istorie
Asezata la rascrucea a doua drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagra strabatand Europa centrala iar celalalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a harazit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soarta zbuciumata. Rand pe rand s-au perindat armatele persilor, apoi cele romane iar mai tarziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stapanirea musulmana, Dobrogea devenind intre timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani si Constantinopol. Astfel vechiul leagan al poporului roman s-a cufundat in intunericul barbariei. Abia dupa 1877 Dobrogea s-a trezit din nou la lumina pacii si dezvoltarii, din care trei ultime valuri de salbaticie in anii 1916-1918, 1940-1944 si 1945-1989 pareau ca voiesc s-o smulga din nou.
Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetarile arheologice au evidentiat existenta obiectelor din eneolitic din cultura Gumelnita si dezvoltarea in neolitic a culturii Hamangia (cunoscuta in special datorita statuii numita „Ganditorul de la Hamangia”).
In secolele VI - IV i. Chr. litoralul Marii Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei de azi sunt intemeiate coloniile Histria, Callatis si Tomis. Coloniile grecesti se organizeaza dupa modelul polis-ului grecesc. Initial Histria era cea mai prospera dintre colonii, insa, ca urmare a impotmolirii golfului, decade, si Tomisul devine cea mai importanta cetate de pe malul de vest al Marii Negre. Coloniile isi exercitau influenta asupra unui teritoriu mai larg decat cel al cetatii propriu-zise.
In aceeasi perioada incep sa se constituie si formatiunile statale ale getilor. Inscriptiile de la Histria mentioneaza relatii cu "regii" geti Zalmodegikos si Rhemaxos (sec. III i. Chr). Catava vreme, cetatile dobrogene se confruntara cu stapanirea persilor, apoi, in perioada elenistica, se aliara cu Regatul Pontului, puterea dominanta in Marea Neagra, inainte de a trece sub stapanirea Romei in anul 46, fiind incluse in provincia romana Moesia.
In antichitate, Dobrogea era cunoscuta sub denumirea de Scythia Minor (denumire romana). Unii istorici folosesc si denumirea de Dacia Pontica. Numele actual vine de la Despotul Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Batran, sustinea ca teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra era populat de geti, pe care romanii ii numeau daci. Scitii au venit mai tarziu, si acelasi Pliniu cel Batran, sustinea ca scitii aveau aceeasi origine ca si geto-dacii. In final, urma scitilor se pierde printre daci.
Provincia joaca un rol important in sistemul de aparare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian.
Crestinandu-se, puterea romana devine bizantina. Odata cu sosirea Slavilor si Bulgarilor care le disputa teritoriul Bizantinilor, Dobrogea dobandeste un grad crescand de autonomie si mai apoi devine independenta (cu seria de conducatori Dimitrie, Satza, Tatos, Seslav, Balica, Dobrotici, Ivanco), fiind alipita Tarii Romanesti de catre Mircea cel Batran. Inca de pe atunci, avea o compozitie etnica variata, aparand in cronicile si hartile vremii sub denumirile de Velacia minor, Bulgaria tertia, Graecia tomitana sau Despotatus Vicinensis. Iachint, episcopul de la Vicina (cetate disparuta, ale carei urme sunt poate sub Isaccea sau sub Tulcea) devine primul metropolit al Tarii Romanesti in 1359. Dar dupa moartea lui Mircea cel Batran, Dobrogea intra in componenta Imperiului Otoman intre 1418 si 1421. Se pare, dupa anumiti cercetatori, ca Dobrogea sau parti din aceasta, au reintrat pentru scurt timp in componenta Tarii Romanesti in timpul lui Vlad Tepes (1462 - cateva luni) si a lui Mihai Viteazul (1599-1601).
Deoarece in secolele XIV-XVI, Imperiul Otoman avansa spre Europa centrala, Dobrogea era o posesiune periferica, fara o mare importanta strategica sau economica. Ea facea parte, din punct de vedere bisericesc, din Exarhatul Proilavon, cu sediul la Braila, care cuprindea si Bugeacul. Dar pe masura ce treceau anii, numarul musulmanilor crestea, ajungand sa fie pe alocuri majoritari. In multe locuri, cultura dispare in profitul ciobanitului extensiv, fostele orase de coasta devin simple sate de pescari, in locul lor se dezvolta Babadagul si Medgidia ca targuri rurale. Ciobani din Ardeal, Moldova, Tara Romaneasca transhumeaza in fiecare iarna aici, multi dintre ei (Mocanii) stabilindu-se definitiv si amestecandu-se astfel cu Romanii dobrogeni (Dicienii). Aceasta situatie continua si in perioada de inceput al declinului puterii otomane (sec. XVII). Situatia se modifica insa dramatic, odata cu extinderea teritoriala a Imperiului rus. In secolele XVIII-XIX, Dobrogea devine un camp de batalie intre Turcia si Rusia. Situatia se agraveaza dupa anul 1812 cand Imperiul rus anexeaza Basarabia astfel ca Dunarea devine frontiera intre Rusia si Turcia. Cu acest prilej Sultanul si Tarul fac un schimb de populatii: Tatarii Nogai si Turcii din Bugeac vin in Dobrogea in locul unui numar echivalent de Bulgari si de Gagauzi care se stabilesc in sudul Basarabiei.
Harta etnica a nordului Dobrogei si a sudului Basarabiei din 1861
(Vezi si legenda)
In perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populatii turcice (anatolieni, selgiucizi) si, incepand cu secolul XVIII, dupa schisma din Biserica Ortodoxa rusa, adepti ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare (Lipoveni).
Dupa 1840, in Dobrogea au fost colonizati si germani, care au ramas pe acest teritoriu pana in 1940, cand, in marea majoritate, au fost stramutati in Al Treilea Reich.
Elementul romanesc a fost prezent in mod constant in Dobrogea in perioada otomana. Desi istoriografia straina a prezentat in general Dobrogea drept o provincie colonizata cu romani dupa 1878, in fapt, au existat sate romanesti in muntii Macinului, in jurul gurilor Dunarii si pe malul drept al Dunarii (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunareni consemnate de Ion Ionescu de la Brad in lucrarea sa "Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja"). Bastinasii dobrogeni purtau traditional numele de Dicieni, despre care Vasile Parvan si George Valsan[2] presupuneau ca se trage de la cetatea Vicina mentionata in sursele medievale. Cartografia veche[3] arata in jurul gurilor Dunarii numiri romanesti, ca de exemplu limanurile Albastru (azi Sinoie), Fidilimanu (azi Zmeica), Iancina (azi Razim sau Razelm) sau satele Barleni, Filipesti (azi Dunavatul de sus si de jos), Sontea (azi Mila 23), Tatomiresti (azi Tatanir), Pojorata (ulterior Pojaret, disparut), intre timp inlocuite de numiri lipovenesti, dar care dovedesc o prezenta romaneasca anterioara. Pe de alta parte, Dobrogea a fost utilizata drept pasune de iarna de catre oierii romani din Ardeal, in special de catre cei din zona Sibiului pentru o perioada indelungata. Acestia erau cetateni austrieci si beneficiau de anumite facilitati din partea autoritatilor otomane si romane.
Existenta unei populatii romane semnificative este probata si de faptul ca, in 1870, autoritatile otomane locale il numesc pe monahul Nifon Balasescu (nascut in judetul Sibiu, calugarit la Caldarusani), drept director al scolilor romanesti din Dobrogea. Nifon Balasescu infiinteaza 21 de noi scoli romanesti in nordul Dobrogei (Tulcea, Harsova, Macin).
Structura etnica in Dobrogea, 1903
Dobrogea devine parte a Romaniei dupa independenta, prin decizia Congresului de la Berlin (1878). Anterior Congresului de la Berlin, Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie 1878) prevedea cedarea Dobrogei la sud de o linie Rasova-Agigea de catre Imperiul Otoman catre Bulgaria, cu toate ca populatia acestei parti a Dobrogei cuprindea o majoritate relativa de musulmani (turci, tatari si cerchezi). Dar la Congresul de la Berlin, unde reprezentantii Romaniei nu au fost admisi, emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria sa porneasca de la Dunare imediat in aval de orasul Silistra pentru a ajunge la mare intre catunele de pescari Ofidaki (azi Vama-Veche) si Limanaki (azi Durankulak in Bulgaria) ca sa cuprinda populatia compact romaneasca din satele dunarene situate intre Silistra si Rasova, si din jurul portului Mangalia. Partea de sud, (Cadrilaterul), locuit de asemenea in majoritate de turci si de tatari, a revenit Bulgariei. In anul 1879, Romania a cerut Bulgariei orasul Silistra si chiar a ocupat Arab Tabia, fortareata orasului. Marile puteri au acordat Arab Tabia Romaniei dar Silistra a fost lasata bulgarilor[4].
Integrarea Dobrogei in Regatul Romaniei a sporit importanta provinciei, deoarece asigura iesirea la mare a statului roman. Astfel se construieste Podul de la Cernavoda pentru asigurarea legaturii feroviare directe cu restul tarii, iar orasul Constanta devine principalul port la Marea Neagra. Are loc si o stabilire sistematica a romanilor din alte provincii (in special din Muntenia si a romanilor din Transilvania) in Dobrogea, sporind ponderea elementului romanesc din regiune. Spre deosebire de restul Regatului Romaniei, in Dobrogea nu existau latifundii date in arenda, ceea ce a contribuit la crearea unei populatii rurale relativ instarite.
Harta etnica a Dobrogei din 1918, de Orest Tafrali
Cadrilaterul a fost alipit Romaniei in anul 1913, dupa cel de-al doilea razboi balcanic, prin prevederile Tratatului de pace de la Bucuresti.
In anul 1916, dupa intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, pe teritoriul Dobrogei au loc operatiuni militare importante. Astfel in august 1916, trupele conduse de generalul Mackensen cuceresc Turtucaia, luand prizonieri 28.000 de militari romani. Ofensiva Puterilor Centrale a continuat. La data de 26 august armata romana a evacuat Silistra, iar la mijlocul lunii septembrie a reusit sa opreasca ofensiva inamicului pe aliniamentul Rasova - Cobadin - Topraisar. La lupte a participat, de partea romana, o divizie de prizonieri sarbi si croati din armata austro-ungara, formata in Rusia.
In timpul Primului Razboi Mondial, Bulgaria a anexat Cadrilaterul si fasia de teritoriu pana la linia Rasova-Agigea timp de 2 ani, ocupand restul Dobrogei (cu exceptia Deltei) pana la data de 30 septembrie 1918. La incheierea primului razboi mondial Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine restabileste frontiera din 1913 intre Romania si Bulgaria, atribuind din nou Cadrilaterul Romaniei.
In perioada interbelica continua procesul de modernizare a Dobrogei, insa conditiile sunt fundamental schimbate. Porturile din nordul Dobrogei (in special Sulina si Tulcea) decad in conditiile reducerii dramatice a comertului si navigatiei pe Dunare. Constanta continua sa ramana principalul port la Marea Neagra insa orasul este la randul sau afectat de scaderea volumului comertului si incertitudinile legate de noul statut al navigatiei prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Continua stabilirea in Dobrogea a numerosi romani din alte provincii, iar in anii '20, in special in partea de sud a judetului se aseaza numerosi aromani, astfel ca vechii Dicieni si Mocani devin minoritari. Tot in aceasta perioada are loc o emigrare masiva a turcilor din Dobrogea in Republica Turcia, ca urmare a politicii lui Mustafa Kemal Ataturk de a incuraja stabilirea musulmanilor din Balcani in noul stat turc.
Cadrilaterul a fost recuperat de Bulgaria in anul 1940 prin Tratatul de la Craiova, cand Adolf Hitler a ordonat regelui Carol al II-lea sa regleze diferendele teritoriale cu Bulgaria. In urma convorbirilor dintre cele doua state, s-a incheiat la data de 7 septembrie 1940 tratatul care restabilea frontiera din 1912 intre Romania si Bulgaria. Tratatul de la Craiova a instituit si un transfer obligatoriu de populatii intre cele doua state: toti bulgarii din nordul Dobrogei si toti romanii din Cadrilater urmau sa-si paraseasca domiciliul si sa se instaleze pe teritoriile statelor respective.
Perioada comunista a fost deosebit de grea pentru Dobrogea. Autoritatile comuniste au facut presiuni asupra taranilor pentru a colectiviza regiunea, astfel ca in anul 1955, Dobrogea a fost declarata prima regiune colectivizata a Romaniei (Nicolae Ceausescu si-a facut aici o parte din cariera). Aceasta politica a ruinat satele Dobrogei si a determinat un exod rural masiv spre centrele urbane, in special spre Constanta. In aceste conditii, si in Dobrogea au existat grupuri armate de rezistenta contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a actionat in perioada 1949 - 1952.
De asemenea, in 1949, conducerea comunista a Romaniei a organizat construirea canalului Dunare - Marea Neagra, folosind in special detinuti politici, supusi unui regim de exterminare. Construirea canalului a fost abandonata in anul 1955. Lucrarile la Canal au fost reluate in anul 1975 si au fost incheiate in anul 1984. In anul 1986 a fost dat in folosinta Canalul Poarta Alba - Navodari.
In perioada de dupa 1989, Dobrogea a suferit pe fondul general al crizei generale a economiei romanesti. Disparitia flotei comerciale romane, declinul general al navigatiei pe Dunare ca urmare a razboaielor din fosta Iugoslavie, pierderea locului privilegiat al portului Constanta, de principal punct de tranzit al exporturilor romanesti si declinul turismului la Marea Neagra au afectat negativ economia Dobrogei.
Rss Feed
Site Map 
Edilul administratiei locale din comuna Sacele, Ioan Oprea, are pe agenda de prioritati realizarea mai multor proiecte pana in 2012, in vederea dezvoltarii localitatii si a imbunatatirii vietii locuitorilor comunei pe care o conduce. 
Administratia locala din Ciocirlia va continua si in acest an, la inceputul lunii decembrie, actiunea de distribuire a pachetelor pentru varstnici si copii. 
Administratia locala deruleaza importante proiecte pentru comuna, printre care crearea unui parc eolian dar si importante lucrari de reabilitare a scolii cu clasele I-VIII din Vulturu. 
Inca de la lansarea proiectul "Ideea mea si norocul tau" de catre primarul Nicolae Matei, printre locuitorii orasului abonati ai sistemului centralizat de furnizare a energiei termice s-a creat o isterie; majoritatea celor care nu aveau achitata factura de caldura au rezolvat aceasta problema, tocmai pentru ca regulamentul sa nu-i impiedice sa intre in aceasta competitie locala, unica la nivel national, initiata de edil. 
Sute de persoane au participat pe data de 8 decembrie la spectacolul oferit la inaugurarea sarbatorilor de iarna din localitatea Pestera, invitatul special al evenimentului fiind marele artist, Stefan Hrusca. 
