ADEVARUL DESPRE MINCIUNA

23 Octombrie 2012, Tamara Nichita

Psihologie

"Si in fond, ce este o minciuna? Adevarul mascat"
Lord Byron
Traim intr-o vreme in care adevarul este relativizat, negandu-se astfel existenta unui adevar absolut. Traim intr-o lume in care adevarul si minciuna nu se mai deosebesc. Minciuna exista din vremuri stravechi si tot dintotdeauna este si dezaprobata.
Se spune ca omul a invatat sa minta exact atunci cand a invatat sa spuna si adevarul. Cine stie pana la urma ce este adevarat si ce nu? In fiecare zi, trecem prin cercuri diferite si devenim, vrand nevrand, buni ascultatori.
Insa, in ultimul timp, ea incepe sa fie prezenta cam tot timpul si la mai toate nivelurile sociale, ba chiar mai mult, incepe sa fie aprobata si chiar recomandata.
Se spune ca, omul poate sa infrunte mai usor realitatea si conditia de muritor prin minciuna.
Minciuna are o coloratura diversificata, devine o cale de implinire facila a scopului, ne autoiluzionam ca nu am gresit, ca suntem buni, drepti, ca suntem sau nu suntem in pericol, ca iubim si/sau nu suntem iubiti indeajuns.
Are omul nevoie de minciuna? Cum si cand incepem sa mintim?
Inca din copilarie, descoperim ca parintii, colegii, prietenii, pot fi manipulati daca apelam la mici minciuni care tin de comportamentul sau de atitudinea noastra. Conform unor cercetari, se pare ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire, s-au evidentiat chiar anumite zone ale creierului care se activeaza atunci cand spunem o miniciuna sau cand avem un comportament inselator. Disimularea face parte din conditia umana si o invatam, chiar de cand suntem mici.
De ce unii mint in situatii in care adevarul le-ar fi mult mai de folos?
Exista minciuni ocazionale, la care cu totii apelam, mai mult sau mai putin constient si, de asemenea, minciuni atat de frecvente, incat duc la un comportament compulsiv care afecteaza intreaga personalitate. Forma extrema a minciunii, expresia unei patologii psihologice, cunoscuta sub numele de "pseudologie fantastica", este o tendinta de a minti a unor persoane inteligente, care duc lipsa de atentie si care cauta sa fie protagonistele unei povesti, pe care ajung sa o creada si ele. Mincinosul patologic ajunge sa creada minciunile pe care le spune, are nevoie de interesul altor persoane, pe care le castiga spunand povesti atractive. Daca este descoperit, poate chiar sa se imbolnaveasca din punct de vedere psihic, stima de sine scade, dar apoi o ia de la capat, inventeaza alte situatii, alte personaje, pentru a starni interesul celor din jur si a atrage din nou atentia lor.
Dar pana la urma, de ce unii mint, iar altii nu?
Se minte la tot pasul din motive dintre cele mai diferite: din dorinta de a ataca pe cineva, pentru disculpare, pentru ascunderea timiditatii, din nevoia de protectie, pentru a face placere, de a ascunde un adevar dureros, pentru a apara pe cineva ori pe noi, pentru a rezista presiunilor si normelor comunitatii.
Fiecare isi construieste lumea asa cum o vede el, asa cum o simte el, proiectata pe baza simturilor, a inteligentei si a mentalitatii fiecaruia.
Este adevarat ca minciuna are si o parte terapeutica si ca la acest nivel, ea este necesara, poate singura solutie. Ce ne intereseaza pe noi este minciuna din viata de zi cu zi, cea folosita in a obtine avantaje nemeritate si in a induce oamenii in eroare si a le cauza probleme.
Omul crede ca poate sa infrunte mai usor realitatea si conditia de muritor prin minciuna, dar nu putem absolutiza spunand ca trebuie evitata cu orice pret.
A minti inseamna a vorbi impotriva gandirii proprii cu intentia de a insela,
minciuna nu inseamna in mod necesar falsitate, adica se poate minti si comunicand adevarul, numai ca acesta e comunicat in asa fel incat sa il induca in eroare pe interlocutor.
Mintim in mod constient si, cateodata, inconstient. Mintim din interes, cu seninatate si inocenta. Mintim vinovati sau nevinovati, pe fata sau pe ascuns. Mintim prin exagerare, inventare, dar mintim si prin diminuare si tacere.
Adevarul despre minciuna este ca omul are limitele lui naturale si poate intelege prea putine lucruri, atat de putine incat nimeni nu poate fi condamnat cand minte. Fiecare crede in adevarul lui sau in minciuna lui. Asta pentru ca totul in jurul nostru este o minciuna.
Mintim pentru a rezista. Ii mintim pe altii si ne mintim pe noi insine.
Ai incercat vreodata sa iti imaginezi o lume in care nimeni nu minte? O lume in care nimeni nu e ipocrit?
Marea varietate de oameni si interese are nevoie de o mare varietate de minciuni.

"Vremurile cele mai corupte sunt acelea in care se minte cel mai mult. Atunci se contureaza neincrederea generala; atunci sporesc fara masura protestele, juramintele si perfidiile. Atunci apar diversitatile de opinii politice, religioase si chiar un continuu indemn de a nascoci fapte si intentii defaimatoare la adresa adversarilor". S. PELLICO

Ai incercat vreodata sa te gandesti cum ai fi tu, daca ai renunta la minciuna?
Alatura-te oamenilor care cred ca aceasta se poate opri.
Crede-ma, NU sunt minciuni !!!


Articole din editia din data de 23 Octombrie 2012

  • Chitoiu: avem 57 companii de stat capusate. modelul insolventei hidroelectrica, exemplu pentru toate

    Psihologie
  • Discutii pe tema prevenirii consumului de etnobotanice, la Mangalia

    Psihologie
  • "Calificare pentru Turismul Romanesc"

    Psihologie
  • De vorba cu personalitati culturale dobrogene

    Psihologie
  • Banca Mondiala finanteaza scoala din Cotu Vaii

    Psihologie
  • Articole din aceeasi categorie

  • ALEGERILE NOASTRE

    Psihologie
  • Viata, Emotiile schimba realitatea

    Psihologie
  • GUTURAIUL SI GRIPA DE TOAMNA

    Psihologie
  • STAREA DE PLICTISEALA

    Psihologie
  • LUMEA IN CARE MAI TRAIM

    Psihologie
  • Medgidia, str. Republicii nr. 5, etaj 1
    Tel / fax: 0241810404
    Mobil: 0722721771