Psihologie

Copilul si divortul parintilor

Este cumplit pentru copii sa piarda ajutorul unui parinte, dar frumos sa mosteneasca renumele parintilor.

Divortul parintilor poate fi o experienta traumatizanta pentru un copil, adolescent, poate fi considerat inceputul unei vieti pe care nu si-a inchipuit-o niciodata, poate considera ca univesul lui s-a prabusit. Familia reprezinta primul cadru de reglare a interactiunii dintre copil si mediul social. Adultii, considera ca in general copiii nu stiu si nu inteleg lumea celor mari. Fals!
Copiii sunt adesea cei mai afectati atat de divort, astfel, chiar daca nu abordeaza subiectul direct, asa cum adultii sunt obisnuiti, ei transmit nonverbal, ceea ce simt.
Divortul este o problema delicata pentru orice familie, cu implicatii de ordin psihologic si material. Un divort, o relationare tensionata, o familie destramata copii debusolati, dezorientati din diverse motive, care nici nu mai conteaza, deficitul de comunicare dintre soti, a resentimentelor si slabiciunilor, a dezechilibrelor si traumelor traversate, duc la cele mai aprige reactii ale copiilor in fata divortului. Copiii reactioneaza diferit, de obicei le este foarte greu, iar ranile sunt mult mai profunde decat ale parintilor. Fiecare copil este unic, are propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare. Ei sunt cei care accepta cel mai greu ideea separarii parintilor, care traiesc divortul cu intensitate, care-si atribuie invinuiri si responsabilitati directe si care platesc un pret emotional enorm.
Asadar, odata pronuntat divortul, copilul va ajunge sa petreaca majoritatea timpului numai cu un singur parinte. Celalalt parinte, fie ca e mama sau tata, isi va vedea copilul mai rar, dar va ramane pentru totdeauna parintele lui.
Copilului trebuie sa i se explice decizia luata de parinti, nu trebuie ignorat si tratat cu indiferenta. Este adevarat, va suferi foarte mult pentru ca nu-si va mai vedea zilnic ambii parinti, dar lucrurile se pot rezolva prin comunicare, rabdare, acceptare si toleranta.
In cazul unui divort, copiii de varsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele separarii. Schimbarile in obiceiurile lor de a manca sau dormi, sunt adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plange mai usor decat in mod obisnuit.
Multi copii nu doresc ca parintii lor sa divorteze. Altii pot avea sentimente amestecate in legatura cu divortul, mai ales daca stiu ca parintii lor nu erau fericiti impreuna. Alti copii se pot simti „usurati” cand parintii lor divorteaza, in special daca intre acestia au avut loc multe certuri pe parcursul casatoriei.
Toti copiii pot arata semne de tensiune interioara in functie de varsta, pot manifesta anumite temeri si simptome. Daca copilul pare sa inteleaga din prima, nu pune intrebari si se comporta ca si cum nimic nu s-a intamplat, nu inseamna ca accepta situatia. Cine sufera cel mai mult atunci cand parintii divorteaza?
Raspunsul este evident: copiii, mai ales daca sunt foarte mici si nu inteleg ceea ce se intampla in jurul lor.
Daca acest copil se afla la o varsta la care constientizeaza perfect realitatea, poate sa realizeze faptul ca in loc sa traiasca intr-un mediu tensionat, unde certurile si bataile sunt la ordinea zilei, mai bine traieste doar alaturi de unul din parinti intr-un mediu linistit.
Nu il fortati, dar nici nu va relaxati, ramaneti vigilenti si mereu receptivi!
Copiii sub 6 ani pot prezenta tulburari de somn, crize de isterie (asociate fals ideii de rasfat), regresia controlului asupra sfincterelor, izbucniri agresive, teama de a nu fi abandonati devin anxiosi si tematori; la 7-8 ani, se adauga sentimente de insingurare si tristete; la 9-10 ani, copii incep sa inteleaga mai clar divortul parintilor, dar au tendinta de a fi ostili fata de unul sau de ambii parinti, minte, se pot plange de dureri de cap sau burta, prezinta probleme de concentrare, pierderea interesului pentru scoala, uneori poate fugi de acasa.
Adolescentii se confrunta cu sentimente de rusine, manie, tristete si durere; unii mai ales fetele pot dezvolta dificultati in stabilirea de relatii cu persoane de sex opus sau viceversa, rezultate slabe la invatatura si chiar abandon scolar. Chiar si tinerii adulti pot incerca sentimente contradictorii, fiindu-le dificila acceptarea din prima a divortului parintilor.
Copiii de varsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne de manie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum nu le-ar pasa si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce alti copii vor nega faptul ca parintii lor divorteaza.
Uneori, copiii de aceasta varsta incearca sa fie foarte cuminti, ca si cum s-ar purta perfect, si poate ca asa parintii lor nu se vor desparti. In contrast cu copilul care se straduieste sa fie cuminte, exista copii care incep sa fie foarte agresivi sau chiar ostili parintilor, probabil dand vina pe unul dintre ei pentru un divort. Ii puteti ajuta sa treaca mai usor peste o astfel de trauma daca ii asigurati ca sunt iubiti si ca in nici un caz nu vor fi abandonati.
Fiecare copil are nevoie de siguranta pentru a putea trai, iar siguranta se constituie nu numai din posesia a cat mai multe bunuri materiale, ci si din certitudinea ca, la nevoie, parintii le acorda ajutor, intelegere si afectivitate.
In astfel de situatii este bine sa apelati la serviciile unui specialist (psiholog, consilier sau psihoterapeut) care sa ii ajute si chiar sa va ajute sa intelegeti si sa depasiti impreuna, cu minim de pierderi, situatia.
A creste si educa un copil nu inseamna doar un control asupra comportamentului lui, ci un mijloc de atingere a scopului final, acela de sprijinire a copilului in vederea formarii caracterului, a asumarii responsabilitatii pentru comportamentul personal.

„Am nascut copii in lumea asta intunecata pentru ca aveam nevoie de lumina pe care numai un copil o poate aduce.”
Liz Armbruster

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*