Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie si marcheaza hotarul astronomic dintre vara si toamna.
Sarbatoarea din 8 septembrie, numita in popor Sfanta Marie Mica, aminteste de evenimentul religios al nasterii Nascatoarei de Dumnezeu, care s-a petrecut in mod miraculos. Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Nascatoare de Dumnezeu este prima sarbatoare in cinstea Maicii Domnului aparuta in partile de apus ale Bisericii. La inceput a fost introdusa cu scopul de a inlocui obiceiurile romane numite „strenae” (daruri si urari de bine cu prilejul Anului Nou), obiceiuri in care se practicau ritualuri nepotrivite cu sfintenia vietii crestine.
Sarbatoarea Maicii Domnului din 8 septembrie este numita in popor Santa Marie Mica si este momentul in care, traditional, femeile care poarta acest frumos nume isi serbeaza onomastica, mai mult acum decat in 15 august, cand este o sarbatoare la fel de mare, dar si de intristare.
Nasterea Sf. Fecioare Maria, atunci cand parintii sai, Sfintii Ioachim si Ana, aveau o varsta inaintata, a fost rezultatul staruintei lor in rugaciune si nadejde catre Dumnezeu. In Vechiul Testament, familia fara copii era socotita blestemata. Asa se considerau si Ioachim si Ana, de langa cetatea Nazaret. Ei nu si-au pierdut increderea in Dumnezeu si au continuat sa se roage sa le dea si lor un copil. Domnul a vazut credinta lor si le-a daruit o fetita, careia i-au pus numele Miriam (Maria). Nume Maria inseamna alinare, implinire si fagaduinta. Nasterea la Nazaret a Sf. Fecioare anticipeaza Nasterea lui Hristos si reprezinta inceputul operei de mantuire a omenirii, pentru toti cei care o slavesc pe Preacurata Nascatoare de Dumnezeu.
Pe cand sfintii ceilalti sunt, de obicei, pomeniti sau sarbatoriti o singura data pe an, in ziua trecerii lor la cele vesnice, Sfanta Fecioara Maria este sarbatorita in mod special de mai multe ori in cursul anului liturgic, fiind venerata in cultul ortodox drept cea „mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare, decat serafimii”. Prima cinstire in cultul public a Sfintei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu a reprezentat-o instituirea de sarbatori mari, praznice care comemoreaza nu numai Adormirea sa (trecerea la cele vesnice) si Intrarea sa in Biserica, dar si alte momente importante din cursul vietii sale, precum si unele minuni savarsite prin puterea ei, chiar si dupa mutarea din viata aceasta.
A doua zi dupa Nasterea Maicii Domnului, in 9 septembrie, se sarbatoreste Soborul (pomenirea) Sf. Ioachim si Ana, parintii Sf. Fecioare, prin care aceasta are descendenta imparateasca (din neamul lui David) si preoteasca (neamul lui Aaron).
Traditii si obiceiuri in ziua praznicului
In calendarul popular, praznicul de 8 septembrie este echivalent cu incheierea anotimpului de vara si inceputul toamnei.
Acum randunelele pleaca in tarile calde. Acesta este un semnal pentru sateni sa inceapa lucrarile agricole de toamna.
Acum se culeg legumele, evaluandu-se recolta, se culeg si ultimele plante si fructe de leac, ce vor fi pastrate in farmacia casei pentru sanatate, se incepe culesul viilor.
Tot acestui praznic i se mai atribuie un alt obicei agrar: jupuirea cojii de pe trunchiul ulmilor, urmand ca fibrele copacului sa fie pastrate pentru legarea vitei de vie, in primavara.
In traditia populara, intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub denumirea de „zilele sacre” sau cercurile Sfintei Marii. De aceea, femeile care vor sa nasca usor este bine sa se roage Fecioarei Maria si Sfintilor Ioachim si Ana, praznuiti in ziua de 9 septembrie, pentru „dezlegare usoara a pantecului”.
Traditia spune ca si aceste zile sacre trebuie cinstite prin rugaciune, prin fapte bune si prin impartirea de ofrande saracilor, pentru ca in familia respectiva sa se adune sporul si membrii familiei sa fie sanatosi pana la viitoarea recolta.
O alta traditie pastrata din batrani trebuie respectata cu sfintenie: mamele nu trebuie sa lase pe foc o oala cu mancare; este o modalitate prin care ele isi apara copiii de nenorociri, de arsuri si de raceli.
Tot acum se practica „batutul” nucilor, pentru ca recolta lor sa fie bogata si in anul viitor.
In acelasi timp, dupa aceasta data incepe semanatul graului, secarei si orzului, activitati agricole legate de sporul comunitatii unde se implineste aceasta datina.
Din ajunul sarbatorii, gospodinele nu trebuie sa aprinda focul in vatra in urmatoarele doua zile, pentru a alunga ghinionul si boala.
Este semn clar de toamna
Nasterea Maicii Domnului este asadar o sarbatoare vesnica pentru noi, este izvor de bucurie si de iubire milostiva, de compasiune si de consolare de mangaiere aratata celor singuri, saraci, neajutorati, instrainati, izolati si marginalizati.
Credinta este legatura vie, libera si constienta dintre om si Dumnezeu, credinta este inceputul vietii vesnice inca din lumea aceasta… Si noi trebuie sa simtim asta, sa luptam, sa iubim…!!!
